In mai putin de
o luna show-ul ala cu statuete aurii ne va tine treji toata noaptea. Din cele 9
filme nominalizate la Best Picture, doar 4 mi-au trecut momentan prin fata
ochilor (greu mai ajung unele filme pe la noi, distanta-i mare de la
Hollywood).
Pe primul
loc al acestei scurte liste se afla The Descendants, o drama numai buna
pentru a uita frigul de afara. De ce? Pentru ca actiunea se petrece in Hawaii,
desi nu toti au o parere foarte buna cand vine vorba de Hawaii. Sa il luam de
exemplu pe Matt King (George Clooney), un mosier plin de probleme: "Paradise?
Paradise can go fuck itself" ramane una din replicile favorite din
film. Sotia lui ajunge in spital, in coma, dupa un accident cu barca, el
ramanand sa aiba grija de cele doua fiice ale lui, una de 10 si una de 16-17 ani.
Dar cum nu avea destule pe cap, el trebuie sa decida daca sa vanda sau nu o
parcela in valoare de vreo juma de miliard de dolari.
M-a
impresionat filmu, o poveste draguta, pe alocuri comica, prin alte locuri
lacrimogena. Dupa cum era de asteptat performanta lui Clooney e impresionanta,
peisajele iti taie rasuflarea iar coloana sonora cum nu se poate mai potrivita
(plina de hula hula...Hoi Kealoha I Niahau... etc.).
The
Descendants mi-a amintit ca o experienta cinematografica reusita nu
trebuie sa fie neaparat acompaniata de bum-bum, pac-pac sau diferite CGI-uri.
Se merita?: Clar
